Home /
CIREȘU SĂLBATIC : un traseu contestat și revendicat după 30 de ani!
;

CIREȘU SĂLBATIC : un traseu contestat și revendicat după 30 de ani!

Am sa încerc un decalog: Un traseu alpin se realizează : De la baza peretelui De jos în sus Progresiv, pe măsura ce îl urci Adică, nu plantând răzlețit niște pitoane undeva  pe la  mijlocul peretelui Tavanul Cireșului a fost început în 1985, iar la acel moment NIMENI nu știa că ar fi fost făcut […]

Tavan Cireșu Sălbatic

Foto: Alin Brădean

Tavan Cireșu Sălbatic

Foto: Alin Brădean

Am sa încerc un decalog:

  • Un traseu alpin se realizează :
  1. De la baza peretelui
  2. De jos în sus
  3. Progresiv, pe măsura ce îl urci

Adică, nu plantând răzlețit niște pitoane undeva  pe la  mijlocul peretelui

  • Tavanul Cireșului a fost început în 1985, iar la acel moment NIMENI nu știa că ar fi fost făcut în prealabil (or fi plecat toți din țară?). După ce a fost terminat traseul și omologat FRTA în 1986 și inclus regulat în Alpiniadele anuale , NIMENI până în 2014 nu l-a contestat!?! (a fost Vadu pustiu 24 de ani?)
  • Să vedem și tehnic cum stăm: din Poiana Suspendată, pornește un diedru spălat, fără fisuri, cam de 5 m, care era nepitonat (există doar spiturile puse de mine). Diedrul este barat de un tavan mare. În peretele ce mărginește în stânga tavanul, am găsit câteva pitoane foarte slabe PE CARE LE-AM LĂSAT ACOLO (e o regulă pentru mine). Aceste pitoane se întindeau de-a lungul peretelui cam pe 8 m, adică , până la aproximativ 3 m de buza tavanului. Buza tavanului e fără fisuri și foarte friabilă (un fel de zahăr candel). De remarcat că aceeași stâncă e și în buza surplombei din Anonimus (unde ieșirea a fost de asemenea foarte delicată, cu o cordelină trecută într-o clepsidră minusculă; cordelina cred că încă e acolo). În toată zona buzei tavanului ,și nici în continuare, nu exista atunci nici un fel de asigurare. Aici am reușit să fixez o lamă mică cu inel chiar sub buză, într-o umbră de fisură. Știind cât e de șubred pitonul, l-am dublat cu o cordelină în următorul punct de asigurare. La omologare încă a ținut. Mai apoi, trăgându-se cu prea multă încredere de el, a ieșit și a rămas atârnat în cordelina de mai sus, pasajul urmând a fi trecut folosind cordelina ca priză (cred că și acum lamela cu inel e în cordelină). În continuare nu am găsit nimic până în regrupare (și nu se vedea NIMIC nici în continuare, adică în sus). Oricum, în sus mai erau cel mult 20 m, cam năpădiți de perne de iarbă, iar apoi, ieșirea pe iarbă deplină. Din acest motiv, am traversat mult în stânga, aproximativ 15 m pe buza tavanului, până am prins un pinten frumos și curat, pe unde iese traseul. Nu am găsit nici un fel de asigurare (în afara pitoanelor de SUB tavan…).
  • Dacă totuși acceptăm relatarea faptelor de acum 30 de ani, suntem în situația în care Cireșu Sălbatic, traseu de 5 lungimi și realizat 5 ani mai târziu, traseu pornit de la baza peretelui, acesta, cel mult se suprapune pe la mijlocul liniei traseului, cu o porțiune de 8, maxim 10 m dintr-un alt traseu (misterios și secret), ȘI CARE, NU CRED CĂ POATE INCLUDE IEȘIREA DIN TAVAN!!! (poate continua pe față, spre dreapta, până în vâlcelul din Intersectat – de exemplu).
  • NU este singurul caz de pitoane răzlețe găsite de mine în pereți! La ieșirea din surplomba din Anonimus, imediat după buză, am găsit la premieră un piton mare cu inel…. în mijlocul primei lungimi din Tibetană am găsit doua pitoane răzlețe…. în lungimea 2 din Babilon am găsit  cam 6-7 pitoane care  veneau și duceau nicăieri…. în lungimea 3 din Tibetană am găsit alte pitoane fără finalitate clară…. PE TOATE LE-AM LASAT ACOLO UNDE LE-AM GĂSIT! (dacă a fost necesar, le-am dublat cu altele mai bune). Probabil ca au existat tot felul de tatonări (bănuiesc ca de sus în jos…). DAR, nu am găsit nicidecum un traseu legat, eventual omologat, pe care s-au desfășurat scoli sau concursuri, așa cum s-a întâmplat cu unele dintre traseele noastre, care au fost dezafectate (desființate vechile pitoane!!!) și însușite de alții… ASTA E DIFERENȚA !
  • NU am nevoie să-mi însușesc munca și efortul creativ al altcuiva! (consider că am realizat destul pentru nivelul la care mă aflu; nu aspir la nici un titlu onorific…)
  • Nu înțeleg cum, grupul acela de adolescenți frumoși și rebeli (NU e nici o ironie!), a putut gândi în felul următor: “Le-am făcut-o ăstora…. am realizat în taina și cu cât mai puține urme, un traseu despre care nu le spunem nimic, decât peste 30 de ani….” Ceva nu se leagă (cel puțin nu în logica mea). Dar, dacă totuși este așa cum spuneți, ați reușit să ne păcăliți! Felicitări…
  • Firesc mi se pare când faci un traseu, să dai sfoară în țară, ca să ți-l încerce cât mai mulți (și să-și dea cu părerea). Chiar dacă ai plecat din țară, poți întreba într-o scrisoare ce mai e cu traseul tău (nu cred că se sesiza Securitatea…).
  • În plus: din 1977 până în 1986 am lucrat la Înfrățirea, și, printre altele, răspundeam ca metrolog, de Laboratorul de Forțe. Acolo, încercam cam tot echipamentul de alpinism manufacturat în fabrică. Nu am auzit de nuci făcute în fabrică (și nici de moda traseelor la nuci în Vad – pitonul clasic domina autoritar). Nu este exclus ca să fi fost totuși depășit de evenimente. DAR, hai să trecem cu tehnica DE AZI tavanul la nuci… (eu mă îndoiesc TOTAL!)
  • Și în fine: când în sfârșit, te întorci în țară, chiar nu te duci 20 de ani să vezi în ce stare mai e traseul tău mult iubit?

În concluzie: cred că ceva nu prea se potrivește… dar nu vreau să dau verdicte, pentru că mi-e greu să fiu total obiectiv… îi las pe alții să judece… TUTURORA NUMAI DE BINE!

The following two tabs change content below.
Să nu uităm de trecut dacă vrem să ne îngrijim de viitor (prin ceea ce facem în prezent).

3 responses to “CIREȘU SĂLBATIC : un traseu contestat și revendicat după 30 de ani!”

  1. Leslie spune:

    O sa incerc sa trec peste tonul si modul insultant si difamatoriu utilizat de tine atat in superbul articol publicat mai sus ! Tot cum incerc sa pun laoparte faptul ca cuvant dupa cuvant, ai incercat sa dovedesti ca relatarea mea ar fi doar minciuna… Asta esti tu…
    La insinuarile tale o sa raspund prin marturisirile recente a unor cataratori care atunci au fost la curent de tentativele mele in acel tavan, altii care au fost cu mine si au participat la acele tentative sau altii care au catarat tavanul mai tarziu dupa ce am plecat din tara lasand si ei traseul neterminat.
    Dar inainte de tot ar fi bine sa intelegi si sa-l gravezi bine in cap ca nu revendic si nu contest nimic ! Nu am revendicat traseul tau niciunde si nu am contestat ca tu ai facut premiera traseului Ciresul Salbatic ! Daca ai gasit undeva ca am scris asa ceva, te rog arata-mi si mie sa vad si eu si altii ! Am relatat doar faptul ca tavanul din traseul tau a fost facut de altii inainte de tine, si chiar ca avea deja si un nume predestinat de Zoli si de mine – Varjuk Plafonja_Tavanul Ciorilor. Nu o sa ti se ciorbeasca nici egoul si nici maretia personala daca tavanul a fost catarat inainte sa ajungi tu acolo. Asta e doar istorie si nu are o importanta deosebita si universala!
    Paranoia comica de care dai dovada in articolul tau creaza impresia clara ca incerc sa imi insusesc capodopera si munca ta! Ar fi timpul sa accepti ca un traseu nu este o opera de arta nici un obiect de valoare, e doar o linie imaginara cu o valoare simbolica personala legat stramt de egoul supradimensionat al cataratorilor, o linie care se materializeaza prin niste fiare care o lasa in urma lor cataratorii ca sa-si marcheze teritoriul intr-o zona data…exact ca cainele care se pisa peste tot pt aceasi motiv ! Cu cat cainele se crede mai puternic si mai dominant cu atat se pisa mai mult peste tot fara discernament pt utilitatea pisatului sau…asa fac si alpinistii care se cred altceva decat ceea ce sunt!
    Prima data m-am dus in 79 in grota ca sa vad daca tavanul pare posibil sau nu. Dupa doua/ trei reperaje am decis ca voi incerca tavanul. Cand am inceput traseul prin mai /iunie 80, Szentmihalyi Zoli si eu nu eram interesati deloc de partea de jos. Pt noi singurul obiectiv a fost tavanul care era mai impresionant decat tavanul din Obermaier sau chiar si tavanul din Albastra. Atat ne-a motivat ! Doar sa deschidem un traseu in acel tavan ! Nu eram motivati nici sa pictam la baza traseului un mare patrat galben cu numele nostru scris pe el, nici sa scriem un articol relatand cum am catarat pe pitoane care tineau doar o pasarica care nu respira, nici omologarea traseului nu ne interesa ! Ne interesa doar sa facem acea premiera !
    Tot cum nu am facut publicitate la alte tentative sau trasee deschise, asa nu am facut publicitate nici la tentativele din tavan.
    Si daca am ajuns la acest capitol…Iata alte cateva tentative si reusite pe care nu le-am revendicat niciodata : 1-intr-o zona care nu era nici numit atunci am inceput sa deschidem un traseu cu Farago in 79, traseu neterminat de noi care a devenit Fisurile suspendate cu multi ani in urma, 2-la Pestera Caprei in 78 si 79 am deschis doua trasee cu Farago care au devenit Diedrul Mic si Compresor, 3- tot la Pestera Caprei am deschis cu Felix Slamovics in 80 un alt traseu care trece prin tavan in care am utilizat multe nuci si care a devenit Aldozat cu multi, multi ani mai tarziu…4- Creasta Serpilor am deschis integral cu Nicu Crecan inca in 78 , chiar si numele traseului si zonei vine de la Nicu pt ca a dat de o sarpe pe la sfarsitul crestei… toate aceste informatii pot fi verificate dar nu am contestat si nu am revendicat nimic ! Nu ma intereseaza sa fac dezbatere pe tema asta, sunt impacat cu mine si cu ceilalti, nu am nevoie sa-mi hranesc egoul cu ceea ce s-a intamplat in urma cu un sfert de secol! Mai bine ma intereseaza ce mai pot sa fac astazi decat sa ma laud cu ce am facut in trecutul indepartat !
    Ca sa revin la problema ta, te pun putin in contextul acelei perioade din 79 pana pe sfarsit de 80 cand am fugit din tara. Prin aprilie/mai 79 am fost exclus din clubul Rapid pt incalcarea regulilor clubului – adica pt ca am catarat solitar doua trasee la Vad si ca nu ascultam sfaturile celor mai experimentati si mai buni din club- adica sa ma multumesc cu trasee usoare ca doar eram tinar si neexperimentat…buna ziua ambianta si posibilatatea de a evolua… !!! Teoretic eram interzis sa ma catar in Vad si mi-a fost confiscat materialul! Aceste informatii poti sa le verifici cu Szabo Bela, mai traieste si isi aminteste de multe…chiar mai multe ca mine ! Asa poate ca intelegi de ce nu faceam Tam_Tam cand mergeam la catarat la Vad mai ales cand mergeam la Tavanul Ciorilor cu Zoli, Farago sau cu Onga. Dar asta nu inseamna ca nimeni nu era la curent de faptul ca am pitonat mai multe we acolo sus. In total am petrecut vreo 14/15 zile cu tentativele din tavan inainte sa fug din tara.
    Onga Poroszlay, Godza Imi, Ille Laci, Nemeth Lajos, Farago Jozsef, Benedek Tamas, Deak Zoli, Szabo Iuliu, toti erau la curent ca mergeam sa pitonez in grota stanga al bufnitei ! Ca tu nu ai fost la curent de tentativele noastre acolo nu dovedeste ca eu mintesc ! Dovedeste doar ca nu TU nu erai la curent…sau ca nu vroiai sa fii la curent, sau ca nu te interesa ce faceam noi. Ca doar nu frecventam aceasi banda de cataratori…
    Deci, multi erau la curent si toti isi amintesc de aventurile mele in grota bufnitei…toti in afara de tine ! Ille isi aminteste bine ca mergeam la pitonat in grota si ca ne-am chinuit zile si zile fara sa putem termina inainte sa fug din tara, tot cum isi aminteste bine si Nemeth si Farago. Godza isi aminteste ca era ceva premiera in curs pe acolo desi ca el era deja plecat din Oradea in 79 si nu se mai preocupa de escalada dar tot isi aminteste… Benedek isi aminteste ca am facut regrupare undeva dupa tavan. Deak mi-a spus ca dupa ce am plecat eu din tara, el cu Farago prin anii 82/83 au intrat in traseu dar nu l-au terminat. Deak a fugit din tara cu Chinezu dar inainte au facut cateva tentative impreuna in tavan prin 83/84. La unele tentative de ale lor a mai fost si un alt catarator din Oradea numit Dan sau Dumitru. Deak isi aminteste bine ca a gasit material pana la regrupare dupa tavan(clepsidra cu nuca lasata si bucla de coarda) de acolo tot in sus a incercat si el, a mai batut doua/trei pitoane si a gasit una care l-am batut eu. Nici ei nu a terminat lungimea pana sus, la ultima incercare l-a prins ploaia si s-a dat jos in regrupare. Dupa ceva timp a fugit si el din tara dar inaiante s-a inteles cu acel Dan/Dumitru si cu un alt catarator numit Gelu, ca ei sa termine ultimele metri pana in varf. Deak zice ca a ajuns intr-o zona putin inierbata dar verticala la cativa metri de iesire, o zona care parea mai usoara dar pe ploaie nu a putut urca… Din acest moment pana cand ai ajuns tu in tavan « fara sa stii » de toate povestile de mai sus, au trecut 3 sau 4 ani…Ce s-a mai facut in tavan sau dupa tavan, in ce stare a ramas partea facuta nimeni nu stie. Dar uite ca cautand am gasit pe cineva…Marius Vecan care a umblat in poiana si care nu stia deloc cine a batut pitoanele acolo, isi aminteste ca inainte de premiera ta a vazut in tavan pitoane si cordelete care atarnau in clepsidrele de dupa tavan. Deci erau pitoane si bucle dupa tavan…oare cine le-a pus acolo ? Farago nu s-a mai intors niciodata acolo, nici Benedek. Pe urma ai venit tu in 86!
    Vara asta in timpul stagiilor mele din Vad ma ardea sa merg sa vad cum arata tavanul dar mi-a fost lene…si aveam altceva mai util de facut la Vad. Oricum, nici nu stiam ca Ciresul Salbatic trece prin acel tavan! Vezi ca nici eu nu am auzit ca in acel tavan este un traseu de al tau…Defapt faceam o amalgama intre traseul Ciresul Salbatic si Trandafirul Salbatic, in capul meu aceste doua trasee erau un singur traseu. A inceput sa se clarifice din comentariile aparute cu pozele lui Alin Bradeanu si dupa asta am aflat de la Tinu acum cateva zile cine a deschis Ciresul. Daca stiam dinainte ca o sa dau de egoul tau, crede-ma ca as fi lasat balta toata povestea asta…
    Ca sa revin la textul tau, aprecierea ta de genul « nu e nicidecum fezabil » nu dovedeste nimic. Imposibilul are sens doar pentru cel care il proclama. In escalada nimic nu e imposibil, posibilul e doar un concept care depinde de nivel si de punct de vedere ! Daca tu nu poti, nu inseamna ca nimeni nu poate ! Daca tu in 86 ai considerat ca e mai bine sa traversezi pt motive care imi scapa, eu am considerat in 80 ca un traseu estetic urmeaza o linie cat mai dreapta si de preferinta naturala. Un traverseu pe o fata spalata in nici un caz nu mi se parea o linie naturala, asta era motivul pt care vroiam sa ies drept in sus, nicidecum pt ca « asa atarna coarda », cum ironizezi in textul tau, subintelegand ca as fi venit de sus…Iesirea drept in sus mi se parea logica pt ca era in continuarea liniei traseului care iese din tavan si pt ca urma o linie naturala, chiar si daca nu era una formidabila dar era una logica.
    Cum am scris foarte clar in una din comantariile mele, « Daca imi amintesc bine ultimele puncte din tavan au fost nuci… » nu am declarat si nu am pretins sigur ca asa a fost ! Imi amintesc sigur ca am folosit nuci si in tavan si dupa tavan(aceasi nuci care le-am utilizat si in Paianjenul Galben, au ajuns la Farago dupa ce am plecat si el a continuat sa le foloseasca cat s-a mai catarat). Deasemenea imi amintesc ca m-am chinuit mult cu pitoanele utilizate si cu expansoarele de 6mm care erau niste prototipuri primite de la cataratori din Ungaria. Desi ca astazi, avand in vedere echipamentul pe care il foloseam, mi se pare destul de inconstient tentativele noastre de acolo, dar nu consider ca a fost eroic sau exceptional, era doar normal pt ca asa ne cataram atunci si nu aveam alte repere de comparatie, pur si simplu asa era normalitatea cu echipamentul ala nenoricit!
    Din 79/80 pana azi au trecut cam 34/35 de ani…intre timp am facut alte zeci si zeci de premiere de o alta anvergura, acel tavan e doar o amintire fara mare importanta, nu am pastrat doar izul de dubla aventura : aventura premierei si aventura interzisului…mersi pt cei din club care se comportau ca securitatea…
    Asa ca, propunerea ta de a incerca tavanul pe nuci… nu are multa relevanta ! Poate ca pasajul nu este posibil pe nuci…si atunci ce ? Poate ca am trecut pe nuci sau pe pitoane mici sau orice ar fi, in orice caz nu m-a marcat pasajul de iesire din tavan si nu am pretins cu certitudine ca am facut pasajul intreg pe nuci.
    Adi Catana care a comentat superbul tau articolul, a scris ceva foarte pertinent : « ceea ce cred (cu tarie) ca fiind important, e sa cataram, si sa ii aducem si pe alti la stanca, mai mult decat sa ne mandrim cu trasee pitonate sau parcurse de noi, sau cu trasee repitonate » !
    In alte cuvinte…ceea ce conteaza cu adevarat este cea ce facem in prezent, cea ce putem sa transmitem la tinerii de azi ! Descrierile premierelor eroice cu pitoane de groaza din trecutul indepartat si cetos sunt bule stralicitoare dar goale, chiar si daca trecutul si istoria are importanta ei! Trecutul glorios nu ne face mai buni azi, tinerii vad si considera doar ceea ce se face in prezent ! Doar actiuni si idei din prezent pot educa tinerii de azi doar asta ii poate ajuta sa progreseze si sa se catere mai bine, povestile din trecut doar ii face sa vada cat de nostalgici si neimpliniti sunt cei care traiesc inca si acuma din gloria trecutului !

    Ca sa termin romanul meu iti fac si eu o propunere…daca tu faci primele doua lungimi din Ciresu eu fac tavanul pe nuci…si daca nu reusim mergem si facem un alt traseu… !!!

  2. Leslie spune:

    Ce limbaj Adriane ? Arata-mi o fraza unde am depasit limitele limbajului corect au unde nu am respectat varsta ta ? Poate ai uitat ca nici eu nu sunt mult mai tanar ca tine…
    Cat despre traseul Ciresul Salbatic, da e adevarat ca nimeni nu-l duce si nu se schimba cu nimic oricine l-ar fi facut sau oricum s-ar numi!

Lasă un răspuns