Home /
Jurnal de “școlar” speo-alpin – Istoric club – ep.2
;

Jurnal de “școlar” speo-alpin – Istoric club – ep.2

Jurnal de “școlar” speo-alpin   Iată un material publicat în “revista” FLOARE DE COLȚ din Oradea in anul 1986, referitor la școala de speologie și alpinism, ținuta in 1985 la Vadu Crișului, sub oblăduirea regretatului Niculae Baticu. A urmat o școala de iarnă la Mălăiești și încă una de vară la Șuncuiuș… NU ne arogăm […]

Jurnal de scolar speo-alpin

Jurnal de “școlar” speo-alpin

Jurnal de scolar speo-alpin

Jurnal de scolar speo-alpin

 

Iată un material publicat în “revista” FLOARE DE COLȚ din Oradea in anul 1986, referitor la școala de speologie și alpinism, ținuta in 1985 la Vadu Crișului, sub oblăduirea regretatului Niculae Baticu.

A urmat o școala de iarnă la Mălăiești și încă una de vară la Șuncuiuș…

NU ne arogăm statutul de “guru”, dar, și azi, după 30 de ani, știm că se păstrează prietenii legate în acele școli…

Și numai atât să fie, și, înseamnă că a meritat!

 

Jurnal despre cum a fost făcută „Lumea”… lui SPAL’85 (în… aproape 7 zile)

Ziua a I-a

La ora 11 are loc deschiderea Școlii (la Cantonul din Poiană). Se prezintă scopul acesteia (respectiv, luare de contact cu problematica specifică) dar și mijloacele vizate (respectiv, ordine și disciplină !?!). Urmează o expoziție cuprinzând materiale tehnice (expuse fizic) si materiale documentare (explicate), expoziție primită cu real interes.

Urmează masa de prânz, și, evident baia în Criș (pentru siestă)… se ajunge pană la parcurgerea (mini)cataractelor pe saltele pneumatice…

Ora 16, începe programul de după-amiază ce consta în învățarea diverselor noduri  (vezi anexa), incluzând explicarea avantajelor și dezavantajelor pentru fiecare aplicație în parte.

Ora 18, lecție teoretică : “Despre tehnica cățărării” cu expunerea : “Diferențe și asemănări între munții noștri si alți munți, referitor la cățărare; Prezența românilor în alți munți, cât și a străinilor în munții noștri, inclusiv situații neobișnuite”

Ora 20, cina care include si bere adusă de la cabană (cu acordul organizatorilor).

Ora 21, proiecții de diapozitive cu specific alpin și montan, dar nu numai, peisaj sa fie (chiar și de la nivelul mării)…Ora 23, stingerea (oficială…).

Ziua a II-a

            Ora 6, deșteptarea (cu protestele de rigoare).

            Ora 8, lumea este adunată la baza unui traseu de gr IV (tr. Eva). Grupați in echipe de câte doi (cei mai îndrăzneți sau mai experimentați, cap, ceilalți secund), parcurg aproximativ 10 m în sus (în cățărare aproape liberă), urmează alți aproape 10 m în traversare în scărițe, și se regrupează; după care, se finalizează cu alți 10 m de rapel. S-au folosit astfel și manevrele de coardă dublă. Între timp, cei prea novice, exersează rapelul în vâlcelul alăturat (azi e  o via ferrata acolo  n.n.) , iar cei care deja au terminat (cei mai buni), se antrenează într-o manșă medie în peretele de vis-à-vis (azi e traseul Paradisul pierdut  n.n.).

            Orele 13-16, pauză de prânz.

            După-masă, continuarea programului de dimineață. La final, doar trei cursanți nu au reușit să parcurgă integral circuitul.

Ora 19, lecție teoretică cu tema “Despre tehnica asigurării și despre diferite tipuri de pitoane”, precum și expunerea : “Despre <<super-oameni>> în alpinism, odinioară și azi, aspecte <<bombă>> speculate în tabloidele de alpinism”.

Ora 20 , cina (de data asta fără bere, la cabană existând doar bere la halbă).

Ora 21, proiecții de diapozitive cu specific speologic (inclusiv scufundări în peșteri).

Ora 23, stingerea. “Oficialii” au continuat la început cu planurile pentru ziua următoare, dar, pe nesimțite, discuțiile au depășit cadrul speo-alpin, ajungând unde vrei și unde nu vrei (rezultând dureri de fălci si de ceafă).

Ziua a III-a

Ora 6, deșteptarea (au fost necesare căni cu apă).

Ora 8, toată lumea se afla la baza unui perete (La lac  n.n.) amenajat cu : 2 manșe de alpinism (una ușoară si una medie), o urcare de aprox. 6 m pe coardă speologică prin metoda DED, funicular la dreapta prin metoda tirolianei si coborâre 4 m pe scara electron (circuitul se făcea în ambele sensuri). Toți cursanții au parcurs cel puțin un poligon, dar majoritatea au parcurs ambele poligoane.

Intre orele 13-16, pauza de prânz (și evident concurs de saltele pe Criș).

După ora 16,  se continuă programul de dimineață, montându-se suplimentar și o traversare Durffell de aprox. 8 m spre stânga.

Pe la ora 18, se întunecă din ce în ce mai tare, iar pe la ora 19 cu greu se mai vede ca să se strângă materialele : furtună ! Toată lumea își pune casca pe cap de groaza grindinei (și a crengilor rupte). Peste o oră nu există nimeni sa nu aibă  de pus lucruri la uscat, iar corturile necesita mai toate reparații capitale. Lecția teoretică se face sub streașina cantonului, sub umbrele sau pături puse-n cap…Nu strănută nimeni !  Din păcate, cablul prin care aduceam peste Criș, cale de 400 m,  curent de la cabană , zace rupt undeva in pădure, deci seara asta, fără diapozitive. Temele discutate au fost “Echipamentul speo-alpin” și “ Un eseu cu privire la încercarea de unificare a diverselor cotații de dificultate ale traseelor alpine”.

Apoi, cu orarul bulversat, urmează cina si pregătirile de culcare. Corturile fiind in “convalescență”, a fost luat cu asalt pană și podul cantonului, iar unii au ajuns să se culce intre târnăcoapele, furcile si felinarele CFR-iștilor. Cel mai năpăstuit a fost cel ce a ajuns să doarmă încolăcit în jurul butoiului cu vaselină de uns macazurile… (cremă de corp… cremă de față…).

Ziua a IV-a

Cu circumstanțe atenuante, se dă deșteptarea doar la 7,30 ! Se pleacă apoi spre Peștera Vârtopul fără fund, unde sunt prezentate noțiuni de prospectare si explorare speologică verticală (vezi anexa). Între timp (deoarece accesul “didactic” in peșteră se face în grupuri restrânse) unii dintre cei de la suprafață exersează perforarea pitoanelor expansive, alții fac o recunoaștere a zonei, sau, ca “turiști” intră și în peștera de lângă cabană.

În aceste condiții, evident că nu mai poate fi vorba de un orar fix.

Spre seară, ținem lecția teoretică cu tema “Echipamentul de bivuac” și expunerea “Arta cățăratului liber și măiestria cățăratului în siguranță” (<<Unde se află conjunctura între virtuozitate și tehnicitate? Unde se află delimitarea între beția sfidării gravitației și robia tehnicității obsesive ?>>).

La cină, triumf în rândul personalului “anex”. Dacă serile trecute, cei ce știau sa înoate măiestru, le-au agățat pe nevăzute în cârlige conserve de pește, astăzi se întâmpla minunea și pescarii sunt fericiți : câțiva cleni superbi ne așteaptă la cină (doar că de emoție, i-au prăjit cu solzi cu tot ; noroc că “omul de la munte”…, nu face mofturi !).

Stingerea se dă în condiții normale (corturile redevenind funcționale).

Ziua a V-a

Încep să se contureze concluziile activității noastre. Ne scindăm pentru programul următor in două grupe : speologii și alpiniștii (după afinitățile fiecăruia). Și, începem să pitonăm două trasee paralele de aprox.10 m . Pitonarea e făcută exclusiv de către cursanți . Traseul “alpiniștilor” urmează o bavareză întoarsă orientată spre dreapta, traversează o față și apoi se angajează într-un mic tavan (viitorul traseu “Young boy” n.n.). S-au bătut 10 pitoane cu manevra clasică de coardă dublă. Traseul “speologilor” a urmat o față spălată și ușor surplombată ; folosind o platformă-trepied de pitonare (marca Borodan) s-au bătut 6 pitoane (din care 2 de expansiune) pană pe o brână (viitorul traseu “CFR-ist” n.n.). Deși pitoanele au fost bine depărtate (datorită platformei de pitonare), doi cursanți au reușit apoi să și parcurgă traseul (fără scărițe).

Între timp, s-a mai exersat rapelul Durffell (fără 8 de rapel) și s-a exersat de asemenea depitonarea pitoanelor de manevră folosite (și astfel recuperate).

După masă se învață tehnica ramonării, între peretele unui tunel și stânca alăturată construcției. Apoi este prezentată ultima lecție teoretică cu tema “Conceperea unei expediții, ascensiuni” și, ultima (și cea mai apreciată) expunere :”Încotro merge alpinismul (sau alpinism-urile)?” din care expunere, un succes deosebit la auditoriu l-au avut principiile de cățărare saxonă (vezi anexa).

Seara, a venit punctul culminant al prezentărilor : proiecția a trei filme franțuzești cu tematică speo-alpină (am reparat evident cablul de curent, între timp) :

  1. “Cuceritorii inutilului”, prezentând viața lui Lionel Terray, inclusiv ascensiunile pe Makalu și Anapurna
  2. “Alpii subterani”, prezentand mari peșteri din Franța, și cu care ocazie , parcă am recunoscut o parte din echipamentul marca “D’Orel” (fabricat la Oradea)
  3. “Broad Pick”, prezentând ascensiunea în doi oameni și numai în trei zile a respectivului vârf, prezentând și antrenamentele aproape inumane ce au precedat ascensiunea (calitatea peliculei Istman-Color și muzica Jan Michel Jarr au făcut proiecția un veritabil… deliciu artistic…apoteotic…).

Ziua VI-a

            Ultima zi începe vijelios !

Mai există un singur punct din programul școlii : căderea controlată în coardă (mulți secunzi habar nu au ce îi așteaptă dacă trebuie să oprească căderea capului !!). S-a amenajat o faleză  surplombată de aprox. 4 m deasupra unui cot de apă adâncă, folosind două pitoane legate și o bucată de coardă dinamică din producția experimentală a lui Ovi Mărcuș (frânghiile produse industrial până atunci la Oradea nu ar fi rezistat testului… n.n.). Coarda s-a comportat perfect ca rezistență și destul de bine ca elasticitate (mai ales la primele sărituri). Factorul de cădere a fost 1.(!)

            Așadar, renunțând la umbrelă pe post de parașută, sare monitorul principal al școlii, apoi primul curajos, al doilea…după ce sare prima fată, se face coadă…Vigilența scade și apare prima julitură (la cot)… unii uită indicația de a NU sări spre spate (și vor simți mai neplăcut șocul). Doar 6 cursanți nu au făcut săritura. Dintre ei, doi sunt aruncați în apă (nu chiar de sus) pentru ca să nu evite total “botezul”…

            La ora 12, începe “ceremonia” de închidere a școlii. Fiecare își spune părerea, obligatoriu și de bine, și de rău ! Ca un făcut, predomină regretele… Mai ales ca “școala” se termină. Vocile cam tremură, privirile caută cam mult pământul (chiar mijesc lacrimi in coada ochilor)… Și când te gândești că alpiniștii și speologii trec drept niște “duri” ?!?…

            Se împart premii simbolice tuturor participanților, se face schimb de adrese, se fac poze, și , mai ales, se fac promisiuni de revedere. Cine știe… (când?… prietenii știu!)

            Personalul “anex” își face apariția cu două bidoane de bere (din partea casei) și melancolia este brusc deturnată în favoarea bunei dispoziții… Apoi, gara este luată cu asalt și aproape toata lumea vânează ultimul vagon (luat evident, din mers)…

            Pe când un nou “Tren pauza”?… Cum ? Ce-i aia?… Păi nu v-am povestit ?….  Ăsta a fost sloganul școlii !!!

            Deoarece cantonul (baza noastră) era la 3-4 m de calea ferată, și trenurile treceau mereu-mereu (nu ca acuma n.n.), pe lângă faptul că noaptea trepidam în somn în ritmul roților de tren, seara, la ședințele tehnice, organizatorul  anunța “tren pauza” și prelegerea înceta (până trecea trenul). Dar, nu neapărat sloganul este de… ”tristă amintire” !

Într-una din zile, pe la prânz, când toată lumea își făcea siesta la umbra merilor din poiana de lângă canton (mai existau merii !!! n.n.), iată că-și face apariția (în liniște deplină !) pe șina de cale ferată, un… costum de baie (relativ sumar) din două componente purtate grațios și șăgalnic… Prompt (și deloc egoist) cel ce o vede, anunță sloganul neașteptat : “tren pauza”!…  Deruta datorată liniștii nefirești la auzul sloganului, durează puțin, și, urmează replicile din noul și neașteptatul context (evident, neînțelese de “costumul de baie”) :

  • Măi “acarilor”, nu știe nimeni să schimbe macazul ?
  • Păi aici , mai bine prefer sa fiu “naș”, decât “acar” !
  • Băi, în situația asta, cel mai bine  e să fi “blatist”, decât  orice “CFR-ist” ! (așa au apărut traseele CFR-ist si Blatist n.n. )

Deci, o concluzie pentru organizatori : cursanții nu au fost suficient de “obosiți”  de programul școlii. Poate cu altă ocazie…

Recitind (după atâta vreme), doar atât : “Ex Libris!”   ( Așa a purces în lume CASSIO Montana).

The following two tabs change content below.
Să nu uităm de trecut dacă vrem să ne îngrijim de viitor (prin ceea ce facem în prezent).